Alege cloud pentru un pilot rapid, cerere variabila si acces la servicii administrate; evalueaza rularea locala cand datele sau continuitatea cer control direct si sarcina este suficient de stabila pentru a justifica echipamentul si operarea. O arhitectura hibrida este utila cand separa clar datele ori sarcinile, dar adauga integrare si administrare.

Intrebarile decisive

„Unde ruleaza modelul?” vine dupa „ce sarcina rezolva?”. Defineste tipul intrarii si iesirii, modelul candidat, volumul mediu si de varf, timpul acceptat pentru raspuns si consecinta unei erori. Apoi clasifica datele: ce poate parasi reteaua, in ce regiune poate fi procesat, cat se pastreaza si cine poate accesa jurnalele.

Separa si responsabilitatile. In cloud, furnizorul administreaza o parte a infrastructurii, dar clientul ramane responsabil pentru configurare, acces, date si utilizare. Local, organizatia preia actualizarile, monitorizarea, copiile de siguranta, capacitatea, securitatea fizica si recuperarea.

Comparatia local, cloud si hibrid

CriteriuCloudLocalHibrid
PornireRapida, fara achizitie hardwareNecesita dimensionare si instalareDepinde de ambele medii
CapacitateSe poate ajusta, in limitele serviciuluiLimitata de echipamentul instalatVarfurile pot fi separate
DateNecesita verificarea traseului si contractuluiControl direct al mediului propriuCere reguli clare de clasificare si rutare
CostConsum, stocare, trafic si serviciiCapital, energie, racire, operare si inlocuireCosturile ambelor plus integrarea
CompetenteGuvernanta si configurare cloudHardware, sisteme, drivere si securitateAmbele seturi

Cloudul nu este automat ieftin, iar localul nu este automat privat. Configuratia, contractul, telemetria, backupul si accesul administrativ pot schimba concluzia.

Cum masori inainte sa cumperi

  1. Alege un set de intrari reprezentative, inclusiv cazuri dificile; exclude datele pentru care nu ai autorizare de test si foloseste date sintetice sau anonimizate unde este necesar.
  2. Stabileste metrica de calitate si metoda de verificare umana.
  3. Masoara latenta, debitul, memoria si consumul pentru modelul si precizia folosite efectiv.
  4. Simuleaza varful, indisponibilitatea si reluarea.
  5. Calculeaza costul total pentru scenarii de utilizare, nu doar pentru media ideala.
  6. Documenteaza pragul la care arhitectura trebuie revizuita.

Microsoft recomanda legarea strategiei cloud de obiective masurabile si evaluarea costului, rezilientei si securitatii. Aceasta sursa descrie propriul ecosistem, deci o folosim pentru cadrul de intrebari, nu drept dovada ca un furnizor anume este alegerea corecta.

Exemplu ipotetic

O companie ipotetica doreste sa caute in proceduri interne si sa genereze un raspuns cu trimiteri la surse. Incepe cu un pilot cloud pe documente anonimizate, masoara calitatea si observa ca utilizarea este redusa, dar variabila. Achizitia unui server ar lasa multa capacitate nefolosita si ar cere administrare noua. Compania pastreaza pilotul in cloud, insa muta indexul cu documente sensibile intr-un mediu controlat si transmite catre model doar fragmente permise. Aceasta alegere trebuie verificata tehnic si contractual; nu este o reteta universala.

Riscuri si limite

NIST structureaza gestionarea riscului AI in jurul functiilor de guvernanta, mapare, masurare si gestionare si cere atentie pe intreg ciclul de viata. Pentru AI generativ, profilul NIST trateaza inclusiv confabulatia, confidentialitatea datelor si integritatea informatiei. Locul de rulare nu elimina aceste riscuri.

Un model local poate raspunde gresit. Un serviciu cloud poate fi configurat gresit. In ambele cazuri sunt necesare roluri, control al accesului, evaluari repetate, monitorizare si o procedura pentru incidente. Pentru decizii cu impact mare, defineste cine verifica rezultatul si cine poate opri automatizarea.